Deşi există o varietate de alimente de culoare albă, în natură sunt surprinzător de puţine alimente
albe, iar perfect albe – aproape deloc..
Alimentele perfect albe sunt în general rafinate şi înălbite artificial.
Un exemplu tipic este zahărul alb.
Întrucât, în ultima vreme, în majoritatea emisiunilor culinare şi cărţilor de reţete folosirea
zahărului alb a ajuns un lucru de la sine înţeles, foarte mulţi oameni sunt complet indiferenţi faţă de
riscuri.
De ce este, deci, zahărul alb periculos?
Zahărul alb (rafinat) se absoarbe înaintea tuturor celorlalte alimente. Din acest motiv, glicemia
creşte brusc. Astfel se explică nevoia de a consuma ceva dulce în momentele de oboseală sau
nervozitate. În plus, pentru asimilarea zahărului sunt necesare vitamina B1 şi calciul. Pentru că zahărul
în sine nu conţine nici una dintre aceste substanţe, ele trebuie obţinute din altă sursă. Excesul de
zahărul poate chiar induce carenţe de vitamina B1 şi calciu.
Pentru a scădea glicemia atunci când aceasta a crescut brusc, pancreasul secretă insulină. Astfel,
glicemia scade brusc şi ajunge la o valoare mică. Această stare hipoglicemică fiind periculoasă, pentru
a ridica din nou nivelul de zahăr din sânge, glandele suprarenale secretă substanţe ca adrenalina şi
noradrenalina.
Probabil că mulţi au auzit de adrenalină, care nu creşte doar glicemia, ci şi excitabilitatea şi
agresivitatea. Noradrenalina produce nelinişte. Când concentraţia acestor doi hormoni ajunge la un
nivel ridicat, la nivelul lobului frontal reactivitatea scade şi intervine o lentoare a proceselor cognitive
şi emoţionale.
Prin repetarea acestui ciclu, treptat, reacţiile corpului devin încete şi se ajunge permanent la o stare
de hiperglicemie care poate fi considerată un stadiu premergător pentru diabet.
S-a spus şi că în urma absorbţiei de zahăr (în cantităţi mari), creierul reacţionează ca la un anabolizant.
Chiar din experienţă, când mâncăm ciocolată, îngheţată sau prăjituri care sunt dulci, odată ce am
început să mâncăm, acestea sunt atât de tentante încât ne trebuie multă voinţă să ne oprim.
Deşi ar fi greu să nu acceptăm deloc zahărul dacă ne bazăm pe produsele din comerţ, ar fi bine
(din punct de vedere fizic şi psihic) ca o regulă de bază, să nu îl folosim în casele noastre.
Apropo, eu unul nu am în casă zahăr alb rafinat. Folosesc zahăr brun sau miere.