„Planta este recomandată inclusiv pentru tratarea reumatismului, artritelor, guetei, datorită siliciului conţinut, care joacă un rol important în formarea şi refacerea ţesutului cojuctival, cartilagiilor şi ligametelor (acestea fiid cele mai afectate în boală reumatismală). În plus, efectul diuretic al plantei favorizează elimiarea acidului uric”, explică, specialistul în fitoterapie Elena Badea.
Troscotul poate fi utilizat cu succes în bolile aparatului locomotor, remediile din această plantă fiind indicate inclusiv în osteoporoză.
„Explicaţia este legată tot de conţinutul de siliciu solubil (organic) care ajută, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase, benefică în prevenirea şi în tratamentul bolii. Bolile bătrâneţii, precum ateroscleroza, accidentele vasculare reacţionează foarte bine la această plantă, care produce un efect de creştere a elasticităţii vaselor sanguine, prin conţinutul sau în siliciu şi flavonoide”, mai spune Elena Badea.
Planta poate fi utilizată ca infuzie, decoct, tinctură şi chiar cataplasmă, dar şi sub formă de suc proaspăt.
„Infuzia se obţine din două linguri de plantă măcinată, opărite în 250 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute. Se administrează două- tei căni pe zi, înaite de masă, îndulcite după gust. Decoctul, în schimb, se obţinue din patru linguri de plantă uscată, fierte la foc mic în cca o jumătate de litru de apă, timp de 30 minute. Dacă se foloseşte intern, se strecoară bine, se completează apa evaporată: Se administrează câte două ceşti pe zi”, mai spune specialistul, care însă recomandă consultarea unui medic înainte de a urma o astfel de cură.
Decoctul poate fi preparat şi cu vin. Produsul rezultat poate fi însă utilizat şi în alte probleme medicale decât cele ale bătrâneţii
„Folosim 75 g de iarbă uscată la un litru de vin alb. Amestecul se fierbe până scade la jumătate şi se aplică sub formă de comprese sau spălături pe răni proaspete şi sângerânde, având rol hemostatic şi cicatrizant”, spune specialistul.
Ceva mai mult timp necesită însă prepararea tincturii de troscot.
„Avem nevoie de 20 de grame de troscot uscat, care se pun la macerat în 100 ml alcool timp de 10 zile. Se agită de 3-4 ori pe zi, apoi se filtrează şi se lasă la decantat în frigider pentru şase zile. Ulterior, se filtrează şi se depozitează în sticluţe închise la culoare. Preparatul se poate folosi timp de doi ani”, precizează Elena Badea.
Sucul de troscot, obţinut din frunzele tinere zdrobite şi stoarese prin tifon, are şi el câteva virtuţi terapeutice. Iată la ce-l putem folosi:
„Se utilizează combinat în părţi egale cu apă petru a clăti gura o dată pe zi, după masă, că să tratăm gingiile sângerânde, cu precizarea că, ulterior, timp de 30-40 minute nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Este util în caz de hemoragii nazale, având rol antiinflamator şi hemostatic, dacă este aplicat local, cu un tampon”, mai spune specialistul, care aminteşte şi de cataplasmele cu această plantă (din frunze spălate şi zdrobite), care se aplică direct pe zonele afectate, pentru o vindecare mai rapidă.
Precauţii
Specialistul precizează că troscotul nu ar trebui să se administreze persoanelor aflate sunt sub tratament cu anticoagulante şi nici celor care suferă de varice şi tromboflebite.