Aliorul sau limba-mielului planta tămăduitoare cu flori ca albastrul de Voroneț este încă nevalorificată la nivelul numeroaselor proprietăţi terapeutice pe care le are, poate fi utilizată la obţinerea a cel puţîn patru preparate naturiste cu indicaţîi diferite.
I se mai spune arăriel, boranta roşie, ori laptele-câinelui şi este o plantă originara din Spania şi din Maroc, care s-a răspândit însă în mai multe zone ale lumii. În România, creşte spontan până la 1700 m altitudine, în grădini, pe terenuri înclinate ori necultivate.
Florile albastre, în formă de steluţe, frunzele păroase şi tulpina cărnoasă şi, de asemenea, păroasă, cu ramificaţii, care trece de o jumătate de metru, o fac uşor de recunoscut.
Din păcate, nu multă lume o priveşte ca pe o plantă medicinală, ci, în special, ca pe o buruiană sau, cel mult, ca pe o floare sălbatică. Şi poate nu s-ar întâmpla aşa dacă ar şti că este bogată în proteine, carbohidraţi, vitaminele A,C, PP, mucilagii, răşini şi multe minerale: magneziu, calciu, potasiu, sodiu şi mai ales o cantitate mare de fosfor.
“Toate acestea îi dau proprietăţi revitalizante, remineralizante, fortifiante, antiinflamatoare, dar şi depurative, diuretice, sudoripare, emoliente şi chiar sedative” În funcţie de modul în care se preparară, ar putea fi de ajutor, ca adjuvant, în mai multe afecţiuni, dar numai la indicaţiile unui medic.
Preparate naturiste care pot fi obţinute în bucătărie
Cel mai simplu preparat ce poate fi obţinut acasă din această plantă este infuzia, utilă în caz de retenţie urinară, în boli de stomac, palpitaţii, indispoziţii cauzate de schimbarea vremii, dar mai ales în cazul unor afecţiunil de sezon, având capacitatea de a ameliora tusea, bronşita şi răguşeala.
Se poate folosi, alternativ, cu ceaiuri din alte plante medicinale.
“Eu, pentru perioada aceasta, am reţeta mea – ceai de echinaceea, miere cu cătină (preventiv), sirop de cimbru sau inhalaţii cu apă cu sare şi cimbru plus o plantă expectorantă, dacă avem simptome de răceală. Caut mereu alte plante pentru că ce funcţionează la unii poate să nu dea rezultate la alţii, aşa că încerc să găsesc ceva pentru fiecare”.
Pentru preparare se respectă proporţia de o linguriţă de flori la 100 ml de apă clocotită. Se ţine la infuzat 10-15 minute, se streacoară şi se beau, în funcţie de sfatul medicului, până la două-trei căni de ceai pe zi. Se poate folosi şi la gargare, datorită căpăcităţii de a reduce inflamaţia mucoasei bucale.
Un alt preparat, decoctul, se obţine din două linguriţe de pulbere de plantă, la 250 ml de apă. Amestecul se fierbe 5 minute la foc mic. Se poate folosi, la recomandarea medicului, pentru bolile aparatului respirator, în febră şi în infecţii bronşice, precum şi pentru tratarea bolilor de vezică urinară, în retenţie urinară.
Din plantă se obţine şi o tinctură, cu rol terapeutic confirmat, preparată din două linguriţe de alior uscat şi mărunţit, la 100 ml alcool. Se lasă timp de 10 zile pentru extracţie, după care se strecoară. Licoarea are rol cicatrizant. Se foloseşte la dezinfectarea rănilor.
Un alt preparat cu alcool este maceratul în vin, o licoare cu efect sedativ, ce se foloseşte de asemenea în tratarea bronşitei şi tusei, dar şi ca tonic general, depurativ şi diuretic. Pentru preparare se folosesc două linguri plantă uscată şi mărunţită, la 1-2 litri de vin. Amestecul se lasă la macerat până la10 zile, agitând însă zilnic.
“Se strecoară şi se depozitează în sticle închise la culoare. Se consumă câte un păhărel pe zi, la indicaţia unui medic”, mai spune Elena Badea.
Tot din această plantă, mai exact din seminţe, se obţine şi un ulei trapeutic, dar nu acasă. Este disponibil sub forma unor capsule şi poate fi însă cumpărat din multe farmacii naturiste. Uleiul din seminţe de alior este indcat pentru atenuarea durerilor şi a inflamaţiilor articulare în reumatism.
Potrivit specialistului, există studii care arată ameliorarări importante ale acestor simptome. Medicul este însă cel care poate stabili doza ideală, de la caz la caz.