Remediile naturiste erau utilizate cu succes şi tratau, susţin cronicarii vremii, afecţiuni dintre cele mai diverse. O parte din ele sunt publicate de către Victor Păcală, profesor la Seminarul Andreian din Sibiu, în „Monografia comunei Răşinariu” apărută în 1915.
Angina se trata cu rachiu amestecat cu apă de var iar pentru conjunctivită trebuia suflat în ochi praf de corn de şarpe sau zahăr pisat mărunt. Aprinderea de plămâni se trata cu „rădăcină de spânz ce se trage pe piept” iar la arsură se puneau pe zona afectată cartofi tăiaţi felii sau lapte acru sau se ungea rana cu un amestec făcut din apă limpede luată de deasupra varului stins şi ulei de in.
Pentru durerile de încheieturi era recomandată „sărătura de carne de porc ce se adună pe fundul vasului” iar despre pătrunjelul fiert în lapte dulce se spunea că „alină durerea cauzată de orice fel de bubă”.
Degerăturile se tratau cu cartofi raşi pe răzătoare şi apoi încălziţi puţin, dar şi cu o cârpă înmuiată în vinul în care a fost ţinută o perioadă o rădăcină de spânz.
Pentru durerile de cap erau recomandate frunzele de varză crudă, foile de nuc, de hrean, aluatul sau oţetul de mere.
Durerile de dinţi se vindecau cu aburii fierturii de măselariţă sau de spânz, „punând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav”. Calmau de asemenea durerile de măsele hreanul fiert în vin, mămăliga nesărată sau zeama de cimbru, ţinute puţin în gură. „Cândva de mult, durerea de măsele se lecuia trăgând din pipă veche cu ţeavă nouă, fum de sâmburi de măsline pisaţi mărunt”.
Pentru durerile de inimă se recomanda să se bea oţet amestecat cu cenuşă fierbinte, sau se mânca pâine sfinţită cu apă proaspătă în ziua de Paşti.
Dacă avea dureri de ochi, bolnavul trebuia să se şteargă pe ochi cu roua de pe mai multe flori iar la durerile de urechi se turna în ureche o picătură de ulei de nucă încălzit şi amestecat cu unt de migdale.
Durerile naşterii erau alinate cu ceaiuri de secară, tei sau muşeţel, sau cu vinars amestecat cu untdelemn.
Cei care aveau frisoane trebuiau să bea vin fiert cu sare şi piper, la cei care sufereau de hepatită se foloseau rădăcina de ştevie fiartă în lapte dulce şi apoi lăsată o zi întreagă undeva la răcoare iar pentru a scăpa de amigdalită se mânca hrean şi se bea rachiu.
Pentru constipaţie era recomandat uleiul amestecat cu unt de vacă şi gălbenuş de ou, băut cald, sau uleiul cu apă caldă şi zahăr iar pentru a scăpa de mirosul neplăcut al gurii trebuia mestecată coajă de rodie.
Cei care sufereau de insomnii trebuiau să bea înainte de culcare o ceaşcă de apă în care s-au pus flori sau capsule de mac roşu, iar cei care se ardeau cu apă clocotită trebuiau să ungă locul respectiv cu fiertură din frunză de arin amestecată cu făină de porumb.
Pe tăieturi se puneau foi de pătlagină sau coada şoricelului pisată şi amestecată cu untură râncedă iar tusea se trata cu ceai făcut din gălbenuş de ou, smochine şi zahăr.