Profesor doctor Eduard Apetrei, medic primar cardiolog in cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” din Bucuresti
Bolile cardiovasculare sunt principala cauza de deces la nivel mondial, atat in randul femeilor cat si in cel al barbatilor. Insa, in ciuda gravitatii lor, depistarea lor implica o serie de investigatii simple si usor de realizat, precum masurarea tensiunii arteriale, ascultarea inimii etc. Masurarea pulsului o data pe luna – o practica mai putin obisnuita la romani, comparativ cu monitorizarea tensiunii – poate ajuta la prevenirea decesului prin accident vascular cerebral (AVC), potrivit specialistilor americani din cadrul Asociatiei Nationale a Accidentului Vascular Cerebral.
„Atunci cand te simti rau, masurarea pulsului este fundamentala pentru descoperirea unei eventuale tulburari de ritm cardiac”, explica medicul de familie Cristian Sever Oana din Bucuresti, citat de Adevarul. „In general, pulsul creste la orice emotie si efort pe care il depune corpul. De exemplu, in cazul unei persoane care face sport, pulsul poate ajunge la 100-150 de batai pe minut, in timpul efortului, pentru ca, in repaus, sa revina la normal. Insa mentinerea pulsului ridicat in repaus ridica suspiciunea unei boli de inima”, explica profesorul doctor Eduard Apetrei, medic primar cardiolog in cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” din Bucuresti.
Boli asociate cu pulsul marit sau prea mic
Potrivit cardiologului Eduard Apetrei, este mai avantajos pentru un bolnav de inima sa aiba o frecventa cardiaca scazuta, deoarece acest lucru inseamna un efort mai mic din partea cordului. Insa, in cazul unei persoane in aparenta sanatoasa, si scaderea anormala a pulsului este insotita de o serie de simptome si poate marca probleme de sanatate. Printre ele se numara starea generala de disconfort, senzatia de lipsa de aer, starile de lesin si vertijul. Atunci cand pulsul este scazut, de exemplu, in jurul a 40 de batai pe minut, la nivelul inimii se produce un blocaj, iar corpul reactioneaza. Totusi exista si persoane care au constant pulsul scazut fara sa sufere de o boala de inima. Iar sportivii sunt cel mai elocvent exemplu in acest sens. In cazul lor, la efort, pulsul depaseste cu mult limita maxima admisa, ajungand chiar la 180-200 de batai pe minut, iar in repaus este foarte mic, sub 50.
In situatia in care pulsul creste anormal in starea de repaus, „bolnavul simte bataile inimii sub forma unor zgomote in ureche ori a unor pulsatii la nivelul gatului. In plus, respiratia i se accelereaza, experimenteaza dureri de tip angios si chiar stari de lesin”, explica prof. dr. Eduard Apetrei. Cresterea anormala a pulsului poate fi atat semnul prezentei unei fibrilatii atriale, dar si al unei tahicardii (accelerare a frecventei batailor inimii), ambele afectiuni care, in ultimii ani, sunt diagnosticate inclusiv la persoanele sub 40 de ani.
In ceea ce priveste fibrilatia atriala, depistarea ei este vitala, deoarece duce, inevitabil, la aparitia insuficientei cardiace ori a accidentului vascular cerebral (AVC), doua probleme ce pun in pericol viata. Se apreciaza ca unu din cinci atacuri cerebrale apare pe fondul fibrilatiei atriale, iar consecintele nu sunt deloc de neglijat: pierderea functiei musculare si a vocii. Ba, mai mult, riscul de deces creste cu 25% in prima luna si cu 50% in primul an.
Insuficienta cardiaca are simptome banale. Una dintre cele mai temute boli ale inimii este insuficienta cardiaca, afectiune tot mai frecventa si care se traduce prin incapacitatea muschiului inimii de a pompa cantitatea de sange necesara bunei functionari a organismului. Diagnosticarea dificila se explica prin faptul ca boala se manifesta printr-o serie de simptome banale care, cel mai adesea, sunt puse pe seama altor probleme de sanatate. Printre ele se numara lipsa de concentrare, stari de balonare, urinari frecvente in timpul noptii, tuse persistenta, oboseala cronica, picioare umflate si sufocare in timpul somnului si, nu in ultimul rand, tulburarile de ritm cardiac.
Insuficienta cardiaca este o boala cu evolutie progresiva, dar poate fi controlata printr-un tratament corespunzator care, in principiu, are scopul de a atenua simptomele. In plus, se recomanda adoptarea unui stil de viata sanatos (dieta echilibrata, miscare, evitarea stresului). Atunci cand exista suspiciuni in ceea ce priveste prezenta unei tulburari de ritm cardiac, medicul poate recomanda realizarea unei electrocardiograme, esentiala pentru confirmarea diagnosticului.