Această întrebare se adresează persoanelor sedentare sau celor care au întrerupt de mai mulţi ani practicarea sportului. Într-adevăr, la această vârstă corpul suferă modificări, apare supraponderalitatea şi riscurile de îmbolnăvire sunt luate foarte în serios.
Nu e de mirare că persoanele de 40 de ani sunt pasionate de sport. Totuşi, sunt necesare câteva precauţii pentru a face sport sau pentru a relua un sport după 40 de ani. La vârsta menţionată, corpul nostrul nu mai are aceeaşi rezistenţă la efort sau la traumatisme. Astfel, înainte de a începe o activiatate sportivă, cel mai bine e să vă luaţi câteva precauţii.
Reluarea sportului după 40 de ani: o alegere bună
În mod special sunt potrivite sporturile de rezistenţă. Într-adevăr, după 40 de ani efortul poate fi menţinut mai mult timp, dar cu intensitate mai scăzută. Trebuie deci să privilegiem rezistenţa în detrimentul forţei. Astfel,de exemplu, cursa de fond sau semifond este mai potrivită decât sprintul. În acelaşi timp, menajaţi-vă, optând pentru jocul în patru de tenis sau badminton.
Este de preferat sportul într-o asociaţie de profil, chiar şi pentru sporturile individuale cum ar fi înotul sau drumeţiile, pentru că beneficiaţi de un antrenament tehnic, de sfaturi şi susţinere. Câteodată este necesară, în prealabil, o perioadă de repunere în formă..
Frecventarea unei săli de sport pe parcursul a câtorva luni este o soluţie foarte bună. E bine să se alterneze exerciţiile de tip cardio ( bicicletă, canotaj, bandă de alergat), cu cele pentru musculatură. Obiectivul este de a reanima şi de a repune în formă, progresiv, corpul nostru.
Examenele prealabile înainte de a relua sportul după 40 de ani
Bilanţul general de sănătate este identic, fiecărui sportiv cerându-i-se un certificat care conţine contraindicaţiile medicale, cu o atenţie specială asupra predispoziţiilor .
1 Electrocardiograma este sistemul pentru depistarea eventualelor tulburări cardiace. Ea poate fi completată de electrocardiografie.
2 Proba efortului este la fel de indispensabilă pentru practicarea sportului destul de intens. Ea permite depistarea precoce a unei maladii aflate în faza de început. Proba constă în pedalarea pe o bicicletă în tip ce este înregistrat pulsul şi e măsurată tensiunea arterială. Rezistenţa opusă pedalării creşte progresiv şi, astfel, pacientul trebuie să se forţeze din ce în ce mai mult. În acest mod putem constata dacă efortul antrenează după sine tulburări de ritm cardiac, starea de preinfarct sau hipertensiune arterială.
3 Articulaţiile care susţin greutatea (şolduri, genunchi, glezne) pot prezenta urme de leziuni sau începutul unei artroze vizibile doar la o radiografie. În acest caz sunt recomandate sporturile în şezut cum ar fi bicicleta, caiacul, vâslitul, călăritul sau cele mobile, cum ar fi înotul.
Pregătirea pentru proba de efort
Înainte de susţinerea probei de efort
1 Evitaţi orice antrenament intensiv în ajun
2 Luaţi un mic dejun normal sau un prânz uşor de digerat
3 Evitaţi orice excitant ( cafea, ceai, ciocolată, cola, alcool, ţigări)
4 Aduceţi prescripţia sau scrisoare de la medicul vostru, fişa medicală şi rezultatele eventualelor examene complementare
5 Dacă aţi suferit recent de o boală infecţioasă severă (cum ar fi gripa), se recomandă amânarea probei de efort.
În cazul foştilor sportivi
Foştii spotivi comit deseori greşeala de a relua ritmul de antrenament de odinioară. Ori la capacităţile diminuate ale organismului lor, riscul accidentelor cardiace sau locomotoare nu sunt de neglijat. Este esenţial de a trece printr-o fază de o nouă învăţare, de a reface exerciţiile educative şi de a fixa obiective progresive.Uneori este recomandată implicarea într-un sport ce nu a mai fost practicat.