Mierea de MANUKA – cel mai puternic antibiotic natural

Mierea de manuka este o miere cu proprietati antibacteriene iesite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut si avand uneori o eficienta chiar si de 50 de ori mai mare decat antibioticele obisnuite din farmacii. Puterea vindecatoare a mierii de manuka se datoreaza unui compus, dihidroxiacetona care se regaseste in concentratii foarte mari in florile de Manuka, un arbust din Noua Zeelanda.

miere de manukaEste o miere delicioasă, densă, de culoare portocaliu inchis si un gust foarte aromat si usor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană iesita din comun, fiind de altfel cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă și Australia, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka, denumit științific Leptospermum Scoparium din familia Myrtaceae.

Proprietățile terapeutice ale mierii de manuka

Toată lumea știe că mierea este foarte bună pentru sănătate și că ajută la ameliorarea și vindecarea a numeroase afecțiuni. De fapt, cuvântul medicină își are originea din cuvântul mead (vin de mierea sau bătură din miere). Mierea de manuka este unul din cele mai eficiente medicamente oferite de natură, si desi este mai greu de gasit in Romania este bine să o aveți mereu în cămară fiind studiile facute pe ea au aratat ca poate fi cu mult mai puternica decat antibioticele clasice din farmacii. De exemplu studii medicale au evidentiat capacitatea mierii de Manuka de a distruge bacterii precum Staphylococcus aureus sau MRSA, fiind de până la 50 de ori mai mare decât a antibioticelor obișnuite.

Toate tipurile de miere protejează împotriva daunelor cauzate de bacterii iar unele stimulează chiar si producerea de celule, favorizând astfel repararea țesuturilor afectate de infecții. În plus, mierea are acțiune antiinflamatorie, care poate reduce rapid durerea și inflamația. Dar nu toate tipurile de miere au aceleași proprietăți. Calitatea antibacteriană a mierii depinde de tipul de miere precum și de momentul când a fost culeasă. Unele tipuri pot fi de 100 de ori mai puternice decât altele din punct de vedere al proprietăților antibacteriene.

Componentele mierii de manuka

Toate tipurile de miere conțin o enzimă numită glucozoxidază. Această enzimă, care este introdusă în miere datorită albinelor, eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic. Mierea de manuka are insa si alte componente care îi conferă calități antibacteriene exceptionale.

Mierea de manuka este o adevărată minune a naturii, deoarece pe langa peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică. Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG). MG este un component care se mai regăsește si în alte tipuri de miere, dar în catități mult mai mici decat in mierea de manuka. În mierea de manuka MG rezulta din conversia altui compus – dihidroxiacetona – care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.

Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană. Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.

Producătorii de miere au dezvoltat o scală de evaluare a puterii mierii de manuka. Evaluarea se face pe baza factorului unic al mierii de manuka. Acest factor unic de evaluare (UMF = Unique Manuka Factor) corespunde concentrației de MG.
Nu toate tipurile de miere care sunt etichetate ca miere de manuka conțin concentrații semnificative de MG. Pentru a fi considerată suficient de puternică pentru a avea proprietăți terapeutice, mierea de manuka trebuie să aibă un factor unic de cel puțin 10.
Mierea cu factor peste 10 este etichetată drept mierea de manuka activă.
În scopuri curative sau în medicina de prevenție este bine să utilizați miere de manuka activă cu factor 10+, 15+ sau 20+.
Dacă doriți doar o miere foarte bună, pe care să o mâncați pe pâine sau să o folosiți la ceai, puteți folosi și mierea cu factor mai mic de 10.

La ce este bună mierea de manuka și cum se folosește

Mierea de manuka activă se poate lua de două sau trei ori pe zi, câte o linguriță. Se poate adăuga în ceai sau cafea, dar aveți grijă să nu fie fierbinte.

Pentru afecțiunile de tipul ulcerelor stomacale, puneți o ligură de mierea pe o felie de pâine și consumați-o cu o oră înainte de masă dar și imediat înainte de culcare. Acest lucru permite mierii să acționeze în timpul somnului și să protejeze mucoasa în timpul mesei. Au fost efectuate studii care arată că mierea de manuka activă inhibă creșterea bacteriei Helicobacter Pylori, care cauzează ulcerele stomacale. Mierea de manuka activă de 8 ori mai eficientă în acest tratment decât price altă miere normală.

Pentru răni externe ușoare, cum sunt tăieturile, sau pentru arsuri ușoare mierea de manuka este foarte eficientă. Se aplică mierea direct pe rană apoi se aplică un pansament. Ceea ce este cu adevărat excepțional la miere și în special la mierea de manuka activă cu un factor de 10+ sau 15+ sau 20+, este faptul că atunci când este aplicată extern creează un strat subțire protector, iar când bandajul este înlăturat, stratul de piele nou, care se formează, nu este afectat, iar vindecarea are loc mai rapid.

Un studiu publicat în 2003 în European Journal of Medical Research declară că mierea de manuka activă folosită sub pansament în rănile post-operatorii a avut o rată de success de 85% în tratarea rănilor comparativ cu 50% pentru cremele obișnuite cu antibiotice.

În 2007, o analiză realizată pe pacienții unui spital din Noua Zeelandă a arătat că pacienții care aveau infecții cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină la care s-au aplicat pansamente impregnate cu miere de manuka activă, s-au vindecat mai repede.

De altfel, mierea de manuka activă este folosită în multe spitale din toată lumea, atunci când nici un ant tratament cu antibiotice nu mai are efect asupra infecțiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, leziuni sau alte afecțiuni ulcerative externe, sau în infecțiile cu Helicobacter Pylori (bacterie ce cauzează ulcerul de stomac), E Coli, Staphylococcus Aureus (cea mai comună cauză a infecțiilor rănilor) și Streptococcus Pyogenes (bacterie dificilă, desea rezistentă la antibiotice, care inflamează și cauzează durerile în gât). Mierea de manuka este foarte eficientă pentru diferite afecțiuni ale pielii precum arsuri, răni, dermatite, eczeme, abcese, dar și pentru inflamații și infecții de tipul durerilor în gât, etc.

Într-o bază de date ce cuprinde medicamentele naturale mierea este menționată ca fiind eficientă în tratarea arsurilor și rănilor. Studiul Cochrane notează că mierea poate reduce timpul de vindecare în arsurile ușoare comparativ cu pansamentele tradiționale.


Un alt studiu recent sugerează că mierea de manuka poate fi eficientă în prevenirea gingivitei și a altor afecțiuni parodontale, prin reducerea acumulării de placă dentară.

De asemenea, mierea de manuka este eficientă în vindecarea mai rapidă a diareei cauzate de bacterii. Studiile arată că mierea ajută la rehidratarea organismului în timpul diareei și că bacteriile care cauzează diareea sunt sensibile la acțiunea antibacteriană a mierii. În plus, mierea este hranitoare și ajută la revitalizarea organismului.

De asemenea, este eficientă și în următoarele afecțiuni:
– prevenirea și tratarea cancerului
– reducerea concentrațiilor mari de colesterol
– reducerea inflamațiilor sistemice
– tratarea infecțiilor de la nivelul ochilor, urechiii, gâtului sau sinusurilor
– tratarea unor afecțiuni gastrointestinale (gastrite, ulcere), în principal a celor cauzate de Helicobacter Pilori.

Mierea de manuka utilizată pentru tratarea rănilor trebuie să fie foarte pură, special sterilizată și preparată pentru acest scop.
Se poate spune că borcanul cu miere de manuka trebuie să facă parte din trusa de prin ajutor și, de asemenea, primul aliat în lupta împotriva infecțiilor.

Proprietățile antioxidante ale mierii de manuka: Una din cele mai uimitoare beneficii ale mierii de manuka este potențialul său antioxidant. Mierea de manuka ne protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi. Procesul prin care mierea de manuka încetinește procesele oxidative din organism asociate cu multe afecțiuni degenerative, nu este încă pe deplin înțeles. Cercetări recente ale Universității din Illinois susține faptul că, cu cât mierea este mai închisă la culoare, cu atât ea este o mai bună sursă de antioxidanți.

În 2010, Comitetul științific al National Cancer Institute din Statele Unite a aprobat propunerea de utilizare a mierii de manuka in stitale pentru reducerea inflamației esofagului asociată cu chimioterapia.

Un alt posibil beneficiu al mierii de manuka este acela că, spre deosebire de antibioticele clasice, în cazul mierii nu se dezvoltă bacterii rezistente. Aceste bacterii rezistente apar adesea după expunerea la antibioticele clasice, iar pentru tratarea infecțiilor cu acest tip de bacterii trebuie folosite antibiotice mai puternice, specifice.

Posibile reacții adverse ale mierii de manuka
Posibilele reacții advese ale mierii de manuka sunt:
– reacții alergice, în special la persoanele care sunt alergice la înțepăturile de albine
– risc de creștere a concentrației de glucoză din sânge
– posibile interacțiuni cu anumite medicamente chimioterapice.

Avertizare: Conform Dr. Ron Fessenden consumul zilnic de miere de manuka nu este recomandat persoanelor diabetice sau cu risc de apariție a diabetului, datorită concentrațiilor mari de metilglioxal, care poate induce complicații ale diabetului.

Surse bibliografice:
NHS HeLM: NHS Choices assessment of press reports that manuka honey effective against MRSA. Manukahoney.co.uk
The University of Waikato Honey Research Unit: „What’s Special About Active Manuka Honey?”
Memorial Sloan-Kettering Cancer Center: „Manuka Honey.”
Nayak, P. Contemporary Clinical Dentistry, October-December 2010; vol 1: pp 214-217.
Sherlock, O. BMCComplementary and Alternative Medicine, 2010; vol 10: p 47.
Majtan, J. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2011.
Health Research Board: A Picture of Health 2008: „Healing With Honey.”
Jull, A. British Journal of Surgery. 2008; vol 95: pp 175-182.
Natural Medicines Comprehensive Database.
Jull, A. The Cochrane Database of Systematic Reviews, 2009; vol: 4.
National Cancer Institute: „Scientific Steering Committee Approved Concepts (2006-June 2011).”
Majtan, J. Journal of Hospital Infection, March 2010; vol 74: pp 305-306.

Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.